Evantaie brodate manual, a căror lucrătură părea făcută cu cel mai fin croşet; rochia unei mirese dintr-un secol demult apus, care şi-a purtat cu mândrie, speranţă şi poate puţină teamă rochia care oficial o făcea să intre în rândul femeilor; un joben purtat de un adevărat gentleman; fotografii dintr-un Braşov care azi nu mai există; documente mai vechi de 200 de ani; unităţi de măsură şi obiecte folosite de negustorii din secolul al XIX-lea şi secolul XX.
Am admirat parcă cu răsuflarea tăiată toate aceste minunăţii strânse de oameni cu iniţiativă, care în septembrie 2009 au deschis pentru publicul de pretutindeni, doritor să cunoască şi o altfel de istorie a Braşovului, un muzeu de civilizaţie urbană. Am spus că aveam răsuflarea întretăiată, dar să nu credeţi că din cauza vreunei oboseli inexplicabile ci fiindcă muzeul este atât de bine organizat şi atât de frumos decorat încât aproape că am avut impresia că fusesem teleportată într-un alt secol.
Dacă paşii ne-au fost purtaţi iniţial într-o cameră care nu avea mai mult de 10 articole expuse, în următoarele numărul exponatelor a crescut din ce în ce mai mult.
În ce-a de-a doua sală cu exponate am putut admira în vitrină un borten superb brodat, foarte vechi [(sper că am reţinut bine denumirea), este vorba de baticuţul acela micuţ ca o căciuliţă, purtat de fete, pe care îl găsim la costumul popular săsesc]. Tot acolo existau şi alte obiecte de înfrumuseţare utilizate în secolele trecute de femeile din zona Braşovului.
A urmat o sală în care erau expuse articole folosite de negustorii din zonă, care vindeau grâne, animale sau făceau troc în schimbul mărfii lor.
O altă sală găzduia documente vechi (unele şi de 250 de ani), acte de la Primărie, contracte de donaţie, lucruri foarte interesante, care ne arată nu doar felul scrierii din trecut ci şi formularea care se utiliza. Am descoperit cu uimire de exemplu, o somaţie de evacuare a cuiva care nu achitase chiria, document a cărui formulare nu era cu mult schimbată faţă de cea care se utilizează în zilele noastre. Foarte interesant!!
Am ajuns şi în sălile care mie mi-au plăcut cel mai mult, care găzduiau costumul unei bone din secolul al XIX-lea, sobru, dar extrem de elegant! Tot acolo am văzut şi rochia de mireasă, cu broderii aurite la mâneci, lucrate manual (de fapt, banuiesc că întreaga rochie era cusută manual - o adevărată operă de artă), cu un brâu lat din metal. Ce am aflat a fost faptul că în trecut culoarea rochiei de mireasă nu era albul, rochiile de cununie erau colorate, folosindu-se materiale de lux - brocart, matase, etc.
În această sală erau expuse şi fotografii cu ţinute din acea epocă. Mi-ar fi plăcut să trăiesc în acea perioadă, măcar pentru articolele de îmbrăcăminte care eixstau.
Într-o altă sală am găsit realizat un magazin care se apropia puţin de timpurile noastre, mai bine zis vechi "doar" de vreo 80 de ani, cu materiale expuse în vitrina care făcea reclamă la "articole moderne, la preţ mic". Citatul ete aproximativ, dar ideea aceasta era.
La mansardă era o expoziţie cu aparate de fotografiat şi cu aparatură muzicală. Am găsit aici tot felul de invenţii, de la flaşnetă, la telefon şi de la primele camere de filmat până la aparate foto din ultimul deceniu al secolului al XX-lea. De asemenea, am constatat că muzeul este foarte bine pregătit din punct de vedere tehnologic, tot la mansardă găsindu-se o masă mare cu touch screen, unde se puteau viziona filmuleţe cu viaţa din Braşovul începutului de secol XX.
Am admirat parcă cu răsuflarea tăiată toate aceste minunăţii strânse de oameni cu iniţiativă, care în septembrie 2009 au deschis pentru publicul de pretutindeni, doritor să cunoască şi o altfel de istorie a Braşovului, un muzeu de civilizaţie urbană. Am spus că aveam răsuflarea întretăiată, dar să nu credeţi că din cauza vreunei oboseli inexplicabile ci fiindcă muzeul este atât de bine organizat şi atât de frumos decorat încât aproape că am avut impresia că fusesem teleportată într-un alt secol.
Dacă paşii ne-au fost purtaţi iniţial într-o cameră care nu avea mai mult de 10 articole expuse, în următoarele numărul exponatelor a crescut din ce în ce mai mult.
În ce-a de-a doua sală cu exponate am putut admira în vitrină un borten superb brodat, foarte vechi [(sper că am reţinut bine denumirea), este vorba de baticuţul acela micuţ ca o căciuliţă, purtat de fete, pe care îl găsim la costumul popular săsesc]. Tot acolo existau şi alte obiecte de înfrumuseţare utilizate în secolele trecute de femeile din zona Braşovului.
A urmat o sală în care erau expuse articole folosite de negustorii din zonă, care vindeau grâne, animale sau făceau troc în schimbul mărfii lor.
O altă sală găzduia documente vechi (unele şi de 250 de ani), acte de la Primărie, contracte de donaţie, lucruri foarte interesante, care ne arată nu doar felul scrierii din trecut ci şi formularea care se utiliza. Am descoperit cu uimire de exemplu, o somaţie de evacuare a cuiva care nu achitase chiria, document a cărui formulare nu era cu mult schimbată faţă de cea care se utilizează în zilele noastre. Foarte interesant!!
Am ajuns şi în sălile care mie mi-au plăcut cel mai mult, care găzduiau costumul unei bone din secolul al XIX-lea, sobru, dar extrem de elegant! Tot acolo am văzut şi rochia de mireasă, cu broderii aurite la mâneci, lucrate manual (de fapt, banuiesc că întreaga rochie era cusută manual - o adevărată operă de artă), cu un brâu lat din metal. Ce am aflat a fost faptul că în trecut culoarea rochiei de mireasă nu era albul, rochiile de cununie erau colorate, folosindu-se materiale de lux - brocart, matase, etc.
În această sală erau expuse şi fotografii cu ţinute din acea epocă. Mi-ar fi plăcut să trăiesc în acea perioadă, măcar pentru articolele de îmbrăcăminte care eixstau.
Într-o altă sală am găsit realizat un magazin care se apropia puţin de timpurile noastre, mai bine zis vechi "doar" de vreo 80 de ani, cu materiale expuse în vitrina care făcea reclamă la "articole moderne, la preţ mic". Citatul ete aproximativ, dar ideea aceasta era.
La mansardă era o expoziţie cu aparate de fotografiat şi cu aparatură muzicală. Am găsit aici tot felul de invenţii, de la flaşnetă, la telefon şi de la primele camere de filmat până la aparate foto din ultimul deceniu al secolului al XX-lea. De asemenea, am constatat că muzeul este foarte bine pregătit din punct de vedere tehnologic, tot la mansardă găsindu-se o masă mare cu touch screen, unde se puteau viziona filmuleţe cu viaţa din Braşovul începutului de secol XX.
Am şi un aspect negativ de menţionat: Însă nu ţine de partea arhitecturală sau tehnică a muzeului, ci de personalul din muzeu. Dacă la Casa Mureşenilor am avut parte de o atenţie deosebită, la Muzeul civilizaţiei urbane am fost puşi la punct în cele mai urâte feluri, doamnele de acolo nu au ştiut să ne răspundă la niciuna din întrebările pe care le-am pus (vă daţi seama că nu le cerusem să-mi spună tabelul lui Mendeleev în ordine inversă!) şi în afară de doamna de la mansardă care a fost foarte drăguţă, cea care se ocupă cu supravegherea aparetelor de fotografiat, toate celelalte doamne s-au comportat ca şi când eram acolo la furat şi nu într-un muzeu pe care îl vizitam ca să ne culturalizăm. Foarte urât! Şi mare păcat!
Dacă ajungeţi în zonă şi doriţi să vizitaţi Muzeul civilizaţiei urbane a Braşovului, eu vă recomand să o faceţi fiindcă aveţi o grămadă de lucruri de văzut.
Tariful de intrare este de 7 lei pentru adulţi, 3 lei pentru pensionari şi 1,5 lei pentru copii. Programul este de marţi până duminică între 10 şi 18, în zilele de luni fiind închis.
Tariful de intrare este de 7 lei pentru adulţi, 3 lei pentru pensionari şi 1,5 lei pentru copii. Programul este de marţi până duminică între 10 şi 18, în zilele de luni fiind închis.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu