Am primit cuvintele care urmează de la o prietenă, pe mess. Şi m-am gândit să le împărtăşesc cu voi. Sunt emoţionante şi incredibil de reale şi cumva, la unele vârste dureroase.
Majoritatea dintre noi am gândit aceste lucruri, cel puţin odată în viaţă despre mamele noastre.
Iar copiii noştri le vor gândi despre noi!
Şi îmi vin în minte cuvintele mamei soţului meu: "Asta e pâine împrumutată" - tot ce "oferi" când faci fapte rele sau spui lucruri urâte şi dureroase, ţi se va restitui!
Este vechea roată care se învârte - noi am făcut-o părinţilor şi vom ajunge şi noi să simţim ce au simţit ei când eram nedrepţi, uneori!
La 4 ani - Mama ştie tot.
La 8 ani - Mama ştie multe.
La 12 ani - Mama nu ştie tot.
La 14 ani - Mama mea nu ştie nimic.
La 16 ani - Mama mea? Ce ştie ea?...
La 18 ani - Bătrâna asta a copilărit cu dinozaurii...
La 25 de ani - Posibil ca Mama să ştie ceva despre asta...
La 35 de ani - Înainte de a decide, vreau să mă sfătuiesc cu Mama.
La 45 de ani - Precis ca Mama poate să mă îndrume...
La 55 de ani - Ce-ar fi făcut Mama în acest caz?
La 65 de ani - De-aş fi putut să vorbesc despre asta cu Mama...
Dedicat tuturor mamelor din lume!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu