Gânduri bune

A fost un an complicat. Cu bune şi rele. Cu multe veşti bune dar şi câteva veşti rele care m-au ţinut cu sufletul la gură.

Trec din nou printr-o perioadă în care stresul e la cote maxime. Sunt sărbători, am fost alături de cei dragi, am primit cadouri minunate, însă am avut şi această stare de nelinişte permanentă. De nod în gât pe care de-abia am putut să-l ignor ca să nu le stric sărbătorile alor mei.

Unul din părinţii mei [spirituali] nu e tocmai bine. Şi sunt atât de neputincioasă, nu pot să fac NIMIC ca să ajut. Cu ceva, orice. Starea asta de nesiguranţă şi neputinţă mă stresează la maxim, mai ales că realizez că indiferent de cât de mult te străduieşti nu ţine de tine să fie bine. De nimeni, de fapt.

Gânduri bune, dragul meu. Dragii mei! Nu pot exprima prea multe. Dar ştiţi voi ce simt, nu-i aşa?