Jurnalistica este un domeniu interesant, care oferă deseori adrenalină, senzaţii tari, îi ajută pe reporteri/redactori să fie mereu în "priză", să-şi dezvolte şi să-şi pună în valoare talentul artistic. Practic, satisfacţiile sunt enorme. Este foarte mult de lucru, însă cei care "prizează" aşa ceva odată ajung să nu mai poată să se lase.
Dar, uneori (a se citi deseori) nu există subiecte care să poată fi dezbătute. Iar jurnaliştii ajung să facă din nişte evenimente absolut banale adevărate talk show-uri, ţin primele pagini ale ziarelor cu subiecte de care râd chiar şi copiii din clasa I.
Super-ştirea începutului de an (că de comele alcoolice, abuzul de mâncare, fracturile făcute pe gheaţă s-a tot vorbit şi scris) a fost că Traian Băsescu a îndrăznit, nenorocitul dracului, să plece de la Predeal - unde a sărbătorit revelionul, spre Bucureşti - pentru a începe din nou lucrul, cu elicopterul, evitând coada de 10 kilometri care se făcuse pe Valea Prahovei, unde nu puteai merge cu mai mult de 20 de km/oră, de la Predeal la Bucureşti făcând în loc de două ore cum se face de obicei, patru.
Azi mergem la o bulgăreală unde am găsit o grămadă de lume foarte supărată, care discuta super-noutatea de ieri cu Trăienel şi eliciopterul (cum spunea trupa de comedie Vacanţa Mare). Toti cei care se strânseseră (adulţii normal, căci am realizat că puştii de 10 ani strânşi pe derdeluş au mai multă minte şi nu îngheţau în zăpadă degeaba) puseseră săniile în poziţie verticală şi discutau cu patos "mişelia" făcută de conducătoril ţării.
Asta se numeşte influenţarea maselor. Adică privim la televizor şi lăsăm ca reporterul să fie cel care ajunge să ne dicteze ceea ce simţim şi credem cu privire la acel subiect. Fiindcă creieraşul nostru ajunge într-o stare de semi-latenţă din care nu vrem şi nu putem să fim scoşi. Dacă reporterul spune că Băsescu a "fugit" cu elicopterul ca să nu stea la coada kilometrică care se făcuse, "trădându-şi" semenii care consumau nervi şi benzină în maşinile turate la viteza întâi, noi, ca nişte ascultători cuminţi trebuie instantaneu să-l urâm. Şi pentru asta! Să-l bârfim! Să-l înjurăm! Să dăm în el cu pietre şi apoi cu smoală şi după cu fulgi de gâscă!
Mare ţi-e gradina Doamne!
Hello!? Oameni buni! Are you there??
Vorbim de preşedintele ţării, care ar fi trebuit cumva să stea în trafic 5 ore fiindcă şi alţi români stau, care ar fi trebuit să vină cu maşina prezidenţială şi să stea la coada cozilor (că dacă merge cu coloana prezidenţială şi-i dă pe toţi la o parte iar e înjurat!), eventual să arunce din mers şi niscai bani sau măcar sandwish-uri pentru cei înfriguraţi în maşinile lor?
Dacă eu, sau tu, sau oricine altcineva avea elicopter sau un prieten generos care să-i pună unul la dispoziţie, am fi refuzat să ne deplasăm cu el doar din solidaritate? Şi preşedinte al acestei ţări, în ianuarie 2011 e numai unul. Deocamdată. Acela a venit spre "serviciu" cu cel mai rapid mijloc de transport. Nu vi se pare normal?
Vorbim aici de protocol, de diplomaţie, de tot ce intră în procesul intitulat "beneficiile preşedintelui".
Mie una mi s-a părut ceva normal. În niciun caz nu era o super-ştire, sub nicio formă nu trebuia să există talk show-ul de pe Realitatea de la ora 16 în care se discuta foarte aprins despre "nesimţirea" preşedintelui. E jenant că azi toate ziarele au avut pe prima pagină acest subiect!
Ştiu că astăzi, dragi jurnalişti, nu aveaţi ştiri iar timpul de emisie trebuia să fie umplut cu ceva, ştiu că paginile se vor umplute cu subiecte interesante chiar dacă acestea nu există.
Dar avem creier ca să gândim şi singuri, nu ca să ne spuneţi voi cum şi ce să gândim!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu