La Vega - se poate (mult) mai bine!

Am mai fost la restaurantul La Vega din apropierea statiei de metrou Obor, langa (fosta) binecunoscuta patiserie Ines si in urma cu doua saptamani si am revenit fiindca atunci nu apucasem sa mancam decat inghetata. Si fiindca am dorit sa scriu o cronica obiectiva, am revenit, astfel ca va pot da informatii cat mai corecte.

Am comandat de aceasta data pizza quatro formaggi mare care insa nu a fost atat de mare cum ne-am asteptat. Denumirea de “normala” ar fi fost mai potrivita, intrucat cei aproximativ 30 de cm diametru nu o fac sa intre in categoria pizzelor mari. Si de fapt, nici nu au o alta marime cu care sa se poata face comparatie. Insa o recomandam pentru gustul delicios al blatului si al ingredientelor puse din abundenta.

Alaturi de quatro formaggi am mai dorit sa incercam si pizza diavola, pe care insa nu am reusit sa o mancam din cauza ardeilor exagerat de iuti care erau mixati si “ascunsi” sub feliile de salam. Este evident ca am dorit si ne-am asteptat sa primim o pizza iute, insa aceasta a fost peste maximul de tolerabilitate admis de cel care a comandat-o si de restul prietenilor ce mai erau la masa si care au fost pusi sa o incerce. O recomand deci DOAR celor care pot si vor sa manance foarte, foarte, FOARTE iute.

Am mai comandat si salata bulgareasca, destul de gustoasa, cu legume proaspete. Poate ca daca in locul suncii puse ar fi fost aleasa o sunca de calitate as fi putut scrie mai multe lucruri pozitive… Din pacate insa nu pot spune decat ca nu o recomand. Sau ca recomand sa fie insotita eventual de un sos care sa ascunda cumva dezavantajele folosirii unor produse nu tocmai de cea mai buna calitate, dar asta depinde deja de gustul fiecaruia.

Inghetata este cea deja obisnuita in mai toate restaurantele din Bucuresti, de la Betty Ice, care arata foarte bine in meniuri, insa atunci cand ti se aduce nu are decat trei cupe cu diverse arome si eventual ceva frisca artificiala, toate celelalte elemente care mai apar in imagini fiind doar cu titlu de prezentare. Ceea ce poate fi usor dezamagitor pentru cei care nu cunosc acest aspect.

Papanasii au fost mari si plini de smantana si dulceata, destul de gustosi. Ii puteti incerca!

Preturile sunt bune, cu 70 de lei pot manca si bea doi adulti pe saturate. Pizza diavola costa 17 lei, pizza quatro formaggi este tot 17 lei, salata bulgareasca este 10 lei, portia de papanasi poate fi comandata cu 8 lei, inghetata costa 12 lei , o sticla de 250 ml. Cola Light costa 5.5 lei, o sticla de bere Holsten costa 6 lei.

Ajutor pentru Ioana - povestea mânuţei pierdute...

http://www.helpioana.com/

Restaurantul Nicoreşti - mâncare foarte bună!

Am vizitat pentru prima data restaurantul Nicoresti, chiar daca auzisem demult de el si stiam ca are o adevarata istorie care incepe cu mai mult de 25 de ani in urma.

Mi-a placut foarte mult mancarea pe care am gustat-o aici, tot felul de preparate cu specific romanesc care imi lasa si acum, cand va povestesc, gura mustind :)!

Nu mi-a placut in schimb atmosfera incarcata de fum pe care am gasit-o atunci cand am intrat, insa banuiesc ca pe fumatori nu-i deranjeaza. Chelnerii ar fi putut fi mai amabili, fiindca vreo doi dintre ei pareau ca si cand ar fi fost usor deranjati de faptul ca aveau clienti.

Mi-a placut meniul, care are pentru fiecare categorie de preparate in parte, pasaje literare interesante, ce fac trecerea spre insiruirea de mancaruri. Citez cateva dintre ele, care m-au amuzat: "Ciorba e pentru romani ce e branza pentru francezi, oaia pentru mongoli, Colt-ul pentru americani si femeia gonflabila pentru flota italiana. Poti sa-i dai orice romanului: pana nu inmoaie lingura in zeama lui fierbinte, groasa si acra, nu simte ca traieste" sau "Gratarul se practica in curte, in fundul gradinii, in poiana, pe marginea soselei, chiar si in balcon. Carnea se taie in felii de-un deget (da' nu degetel de domnisoara baletista ci de om bine hranit!)"

Pot sa va spun ca mi-a placut foarte mult soriciul de curcan servit cu mujdei de usturoi, care nu este altceva decat piele de curcan prajita, si pe care l-am comandat la sfatul ospataritei care ne-a ajutat la masa.

Am mai incercat si bine am facut fiindca mi-a placut la fel de mult ca soriciul de curcan, portia de creier macelaresc la care am solicitat o garnitura de cartofi taranesti. Foarte aspectuose si gustoase, amandoua felurile de mancare.

Pulpele de rata la tava, cu varza, mi s-au parut insa cele mai bune! Carnea era frageda si gustoasa iar varza - perfect gatita.

Am mai incercat si borsul de crap, care a fost foarte gustos, avand din abundenta bucati de peste proaspat si legume.

Nu va recomand insa zacusca, chiar daca este facuta in casa. Pe mine tocmai acest aspect m-a convins sa o comand, insa am ramas dezamagita! Efectiv nu era gustoasa si in plus, era si usor afumata.

Nici laptele de pasare nu m-a impresionat, desi m-am mirat cand l-am vazut in meniu, fiindca rareori am ocazia sa dau de alte deserturi decat clatite sau papanasi.

Preturile mi s-au parut destul de mici: portia de creier macelaresc costa 14 lei, doua pulpe marisoare de rata la tava, cu varza, pot fi comandate pentru 25 lei, soriciul de curcan este 6.5 lei, zacusca costa 7.5 lei, 200 de grame de muschi de vita la gratar costa 33.5 lei, o portie de 200 de grame de mancare de mazare costa 9.5 lei, borsul de crap costa 9 lei, laptele de pasare este 8.5 lei. De asemenea, o sticla de 0.5 l. de apa minerala Harghita costa 5.5 lei.

0724.290.550.In situatia in care doriti sa mancati la restaurantul Nicoresti, va pot spune ca acesta se gaseste pe strada Toamnei nr. 13, sector 2, iar rezervari se pot face la numerele de telefon 021.211.24.80 sau

Aruncaţi cu roşii dacă credeţi că trebuie, da' nu-mi place deloc asta!

Mai exact, cum sună Earth Song această versiune!
O fi tipa super tare, dar îmi face impresia că se chinuie foarte tare când cântă acest cântec. Este doar părerea MEA!

Aici puteţi vedea, în caz că aceţi chef, versiunea originală a cântecului.

Ce spune un tată despre fiica lui

Am găsit citatul următor într-o revistă scoasă de trustul Ringier. Şi mi-a plăcut atât de mult încât am considerat că merită să îl împărtăşesc cu voi.

Actorul Radu Gabriel (pe care s-ar putea să-l ştiţi din grupul umoristic "Vouă") spune în articolul respectiv că fiica sa "este cea mai importantă persoană, activitate şi pasiune din viaţa mea. Şi dacă ştiam că trebuie să dau trei răspunsuri făceam tripleţi". Nu e superb ce a putut acest tată să spună despre fiica lui?

Şansă pentru David! Poate reuşim să facem ceva!

http://www.sansapentrudavid.ro/

Am primit un mesaj astăzi de la un tată care-şi iubeşte, ca orice tată adevărat, pruncul. Îmi solicita, dacă vreau (o fi vreun om să nu vrea?!) să pun site-ul micuţului lui, David Gabriel, pe blogul meu, în speranţa că făcând cunoscută povestea lui, îl vor putea ajuta mai mult decât o fac acum. Sper din suflet ca povestea să fie citită şi văzută de oameni care să-l poată ajuta cu mai mult decât am putut eu.

http://www.sansapentrudavid.ro/

Un cadou altfel.

Am găsit link-ul următor pe site-ul lui Cabral şi mi s-a părut superbă ideea, profi "munca" cavalerilor de onoare şi beton rezultatul. Mulţumesc Cabral!
http://www.cabral.ro/despre-altii/cavalerii-de-onoare-sincron-beton

Siriu, Victoria, Bâlea

Ăsta a fost itinerariul pe care l-am făcut ultima dată.

Am descoperit o zonă superbă între Buzău şi Braşov, destul de aproape de Întorsura Buzăului. Am spus "desoperit" fiindcă deşi auzisem de Siriu şi mă şi interesasem la un moment dat pentru a petrece un concediu acolo, am refuzat din cauza lipsei acoperirii reţelelor telefonice.

Ne-am decis să mergem când ni s-a propus de către oameni dragi nouă, să-i însoţim.

Siriul este mai aproape de Braşov decât de Buzău, aflându-se la 160 de km de Bucureşti.

Ne-am cazat la pensiunea Izvorul Aninului, aflată la 2 km în interiorul pădurii, la poalele căreia curge un izvor cu debit destul de mare în perioada în care am fost noi. Cazarea a fost OK, am stat foarte puţin în cameră, doar cât să dormim, aşa că nu pot spune că lipsurile care au fost (nu există acoperire decât pe Orange şi aia doar la poartă, faptul că rezervorul de la toaletă era defect şi nu s-a reparat decât a doua zi spre seară, faptul că în prima seară a fost foarte rece) ne-au stricat concediul.

Am făcut traseu spre Lacul Vulturilor (sau Lacul fără fund), dar din păcate, după ce am mers vreo 4 ore în locul ore care ni se spusese iniţial, nu am ajuns până la el. Am aflat apoi că mai aveam de mers cel puţin două ore din punctul unde ajunsesem. A fost însă o experienţă frumoasă, obositoare dar minunat de relaxantă în acelaşi timp, cei care fac trasee ştiu perfect la ce mă refer! Oricum, pădurea şi traseul sunt de recomandat, dar din păcate orientarea se face foarte greu, oamenii parcă refuză să-ţi dea indicaţii. Am aflat apoi de ce: fiindcă aproape de lac este cabana pădurarilor, care acum vreo doi ani a luat foc din cauza unor oameni "binevoitori". Aşa că am înţeles de ce refuzau oamenii din zonă sistematic să dea indicaţii.

Am vizitat de asemenea şi Muzeul chihlimbarului de la Colţi -interesant, cald şi primitor, găzduit într-o casă ţărănească construită chiar de locuitorii din Colţi cu scopul creării muzeului care astăzi se află acolo. La parterul muzeului este şi un magazin de unde doritorii pot achiziţiona bijuterii, brelocuri, bibelouri din chihlimbar şi alte pietre semipreţioase. Preţurile mi s-au părut acceptabile, o brăţară din chihlimbar, cu vreo 20 de pietre de aproximativ 5/20 mm costa 200 lei. Una cu bilute de 5 mm, tot din chihlimbar, costa 60 lei.
Tot ]n satul Colţi se află şi biserica ALuniş, construită la sfârşitul anilor 1270!!, atestată documentar pe la 1350. Vă daţi seama despre ce vremuri vorbesc?? A fost o zi minunată şi aceea, ne-am cocoţat pe stâncile care adopostesc aşezările rupestre de la Colţi, am văzut veveriţe şi am vizitat peşterile săpate de oameni din vremuri pe care nu reuşim să ni le imaginăm.

Am mers, tot în cele trei zile cât am stat la Siriu, să vizităm şi rezervaţia de zimbri Valea Zimbrilor din Vama Buzăului (aflată însă pe teritoriul judeţului Braşov). Am găsit un loc frumos, aranjat, foarte curat, care oferă un spaţiu imens zimbrilor aflaţi pe teritoriul său. Am decoperit vreo şapte-opt zimbri, majoritatea foarte tineri. Alături de spaţiul înconjurat cu gard electrificat, erau montat mese şi leagăne din lemn, unde am mâncat şi ne-am odihnit.

După ce am plecat din Siriu am mers la Victoria, oraşul care se află la cea mai mică distanţă de cel mai înalt vârf din ţară, Moldoveanu. Un oraş mic şi foarte curat, în care fiecare se ştie cu fiecare, cu câteva magazinaşe şi un hotel.

De aici am plecat a doua zi spre Bâlea şi după ce ne-am lăsat maşinile în parcarea cu plată (5 lei) am avut norocul să urcăm până aproape de creasta muntelui, când a început ploaia şi am hotărât să ne întoarcem. Şi bine am făcut, fiindcă am ajuns făcuţi ciuciulete la maşini. Mai puţin Blondina care a fost "asigurată" cu impermeabilul luat de Mamina.

Peisajul până la Bâlea îţi taie respiraţia, drumul până acolo este absolut superb, deşi destul de dificil de făcut pentru un şofer fără ceva experienţă!!! Visăm ca pe viitor să ne cazăm câteva nopţi la Cabana Bâlea, să vedem dacă visul nostru va deveni şi realitate.

La mare, la noi, litoralul - un gunoi!!

Am fost la sfârşitul săptămânii trecute la mare. Ca să ne mai relaxăm puţin. Mare greşeală, însă!

Ne-am cazat la Costineşti, la pensiunea La Celeste (pe care o recomand cu sinceritate!). Toate bune şi frumoase până când ne-am cazat.

Apoi am plecat să vizităm staţiunea pe care nu o mai văzusem de mai bine de 10 ani. Am rămas uimită în ce hal putea să arate, începând de la străduţa cu bazarul unde şaormele, hot dogii, pălăriile de soare împreună cu toate celelalte articole pentru plajă, sendvişurile, fructele, alba/neagra, jocurile automate convieţuiesc de peste 20 de ani împreună pe o suprafaţă de 50 de metri liniari.

Mai departe, faleza şi plaja.

Toate, ticsite cu gunoaie. Pe care turiştii le strânseseră (parţial, e adevărat) în zona coşurilor de gunoi, ridicând mici munţi de materialele reciclabile/organice/ şi nereciclabile, că doar de câţiva ani aruncăm gunoiul în mod diferenţiat, nu?? Oricum, ăsta a fost pentru mine un semn că povestea cu "românii nu aruncă la coşul de gunoi" e perimată. Acum e valabilă povestea cu "primăria nu goleşte coşurile de gunoi". Ceea ce e mult mai grav. Fiindcă până la urmă, în impozitele alea pe care le vărsăm an de an la primării intră şi ceva servicii de curăţenie...

Revenind la Costineşti un alt aspect frapant era plaja, cu umbreluţe realizate din trestie acum câteva sezoane (bune) în urmă, marea majoritate în stare avansată de (eram să spun putrefacţie, deşi nu aş fi exagerat prea mult) degradare, cu sezlongurile rupte unele dintre ele şi în câte 2, 3 locuri şi fixate cu nituri mai ceva ca navele, mai mult decât murdare. Am îndrăznit să cerem saltele, dar am realizat imediat că a fost o idee proastă, când ni s-au adus două saltele atât de murdare încât nu aş putea spune ce culoare iniţială aveau. Una dintre ele avea în dreptul fundului o pată mare şi uscată de culoare maro închis, care sper că era ciocolată! Nu puteai să le întorci fiindcă pe partea cealată aveau scai! Aşa că mi-am aşezat prosopelul meu curat şi parfumat adus cu drag de acasă  pe împuţiciunea aia de saltea (şi pe care l-am bagat imediat ce am ajuns acasă la spalare intensă cu detergent dezinfectant la 90%, alături de fratele său care a stat pe şezlongul domnului soţ).

Buuun, lasă mami, hai în apă, că oricum nu stăm mult, am îmbărbătat Blondina care este o mică perfecţionistă şi căreia îi puţea rău că şezlongul arăta în halul ăla! Nu mergem zece metri prin apă, şi văd, alături de chiştoace de ţigări (încă mă întreb de ce în Antalya nu am găsit nici măcar unul!!) şi bucăţi de material (şi-au rupt hainele de pe ei, frate??!) cum trona un absorbant. Folosit!

Da domnule, în clipa următoare mi-am smuls copilul de o mână şi încercând cât de repede îmi permitea forţa apei să ies, am urlat la domnul soţ "Hai afară din apă!" (ţeapa lui că nu mă ascultă şi încă nu a înţeles cine e şefu' casei :)), astfel că era să dea nas în... aripioară cu absorbantul).

Aşa că după ce am căutat 20 de minute şezlong, am stat în apă fix un minut şi 28 de secunde. Şi 34 miimi de secundă.

Am zis că a fost aia o zi cu ghinion. Că e Costineştiul varză. Că nu ne mai trebuie să venim în Costineşti încă cel puţin 10 ani de acum încolo! Dar lasă, mergem în Neptun, că acolo sigur e mai bine!

Pe naiba! A doua zi dimineaţă am plecat în Neptun cu soţ, copil, lopeţele, găletuşa albastră, găletuşa roşie, cele 13 forme de nisip din dotare, grebla galbenă, grebla roşie, formele pentru castel, colacul, ochelarii de soare - ambele perechi, aripioarele, cremele împotriva soarelui (OK, mă opresc, doar nu o să vi le înşir pe toate, am enumerat vreo 20% din articolele cărate zilnic cu sârg pe plajă, ca să înţelegeţi cam cât de mare este "gentuţa" noastră de plajă).

Aici, aceleaşi probleme, coşuri de gunoi care nu fuseseră aruncate de cel puţin două zile şi al căror vârf cădea mereu cu fiecare nou gunoi aruncat, aceleaşi şezlonguri (care ar fi trebuit) scoase din uz în urmă cu cel puţin trei sezoane, cu aceeaşi apă murdară, cu aceleaşi chioşcuri îmbâcsite care vând clătite cu Nutella (zic ei!) saorme şi sendvişuri, pe pardoseala cărora nu s-a mai dat cu mopul decât în zilele de sărbătoare!

Seara am fost în Mamaia. Care arată puţin mai bine faţă de celelalte două, dar mult sub standardele minime de petrecere a timpului liber de către cineva din specia umană. Aceleaşi magazinaşe cu haine, aceleaşi case de schimb cu comision de 400%, aceleaşi restaurante din care urlă, da, urlă! muzica populară, manelele sau Europa FM. Doar că majoritatea erau nevopsite cel puţin de acum un an şi mai neîngrijite. În porţiunile cu micul zid pe care merg copiii de obicei, cel care străjuie plaja, gunoaiele formaseră un al doilea zid, înfrăţit cu cel original. Dacă am rămas dezamagită de Costineşti, dacă am fost necăjită de halul în care arăta Neptunul, în Mamaia am decis că trebuie să mă doară... direct în punctul mort...

Autorităţile care susţin sus şi tare că "Astăzi, turismul românesc este în creştere, după un an şi jumătate în care criza economică a lovit şi în turismul românesc" (Elena Udrea, în 11 iulie 2011), ori au dormit şi au visat frumos şi apoi s-au apucat să-şi povestească visul, ori ne prostesc pe faţă, ca să vadă cât mai punem botu'! Frumuseţea e că, cel puţin week-end-ul trecut zeci de mii oameni puseseră botu'! Fiindc[ litoralul era plin. Restaurantele alea împuţite (în sensul cel mai propriu care poate exista! ca să zic aşa...) gem de oameni. Iar apoi oamenii gem când vine mâncarea, fiindcă şi aici este bătaie de joc. Am comandat salată cu creveţi, de la cel mai nou restaurant deschis în Costineşti şi am stat să culeg frunzele de rucola uscate, de cât de proaspete erau. Sau gem când începe să-şi facă simţită prezenţa enterocolita...

Mă întreb, oamenii ăştia care au ceva bani de băgat în astfel de afaceri, de ce nu fac lucrurile bune până la capăt. Frate, degeaba bagi zeci de mii de euro, că realizez şi eu că este scump să deschizi un restaurant drăguţel, dacă serveşti salată fleşcăită, neagră, de nu ţi-o mănâncă nici măcar un animal! Patronul era acolo, şi în momentul când ospătarul i-a dus farfuria cu mizeria aia de rucola şi bileţelul meu pe care scrisesem "Tu ai mânca aşa ceva?" a venit să caute scuze. Nu să-şi cearră scuze! Că rucola e 12 lei cutia. Băi frate?? Eşti nebun la cap? Şi dacă e aşa scumpă nu se poate să o arunci, nu? O serveşti în porţii mici la fraierii care tac şi înghit, nu? Păi fraier e ăla care bagă atâţia bani într-o afacere pe care nu ştie să şi-o ţină la standardele la care se aruncă! Pune domnule salată normală, din aia de 2 lei bucata şi să vezi ce mulţumiţi vor fi toţi! Şi tu că ieşi în câştig, şi eu că mănânc salată proaspătă, nu fân!

Şi mă mai întreb, de ce mai acceptăm să ne dăm banii pe servicii de doi bani, pentru care se solicită preţuri de 4 stele? De ce nu pedepsim prin lipsă, localităţile care nu mai oferă nimic decât munţi de gunoaie, muzică tare şi restaurante care ar trebui închise urgent? De ce mai mergem în hoteluri de 3 stele care oferă servicii şi condiţii de 2 stele, dar solicită preţuri de 4 stele??

Un lucru promit însă - că cel puţin la Costineşti, Mamaia, Neptun, Eforie, anul ăsta nu mai calc! Mi-a fost recomandat un loc drăguţ undeva la 2 Mai... Să vedem, poate îi facem o vizită...

Royal Holiday Palace - cel mai frumos concediu!

Am trait sa o vad si pe asta!

Desi nu suntem genul care sa se ingroape intr-un resort si apoi sa sustina ca a "vizitat Antalya", am realizat, dupa trei zile, ca nu am iesit din resortul Royal Holiday Palace. Si asta fiindca aproape totul a fost minunat, de la hotelul care este impresionant si pana la distractiile oferite de echipa de entertaineri.

Am mers in perioada 3-10 iulie, cu masina (stiu! si eu spun acum la fel, "am fost nebuni!"), la Royal Holiday Palace si dupa 19 ore am ajuns la locatia mult asteptata. Am gasit hotelul usor, asta datorita unuia din prietenii nostri care mai fusese in zona si care ne-a dus direct la acesta.

Ne-am cazat intr-o ora, desi ajunsesem in jur de ora 10 dimineata, evident, cu banutii strecurati cu grija in pasapoarte. Platisem sea view dar am primit sea view partial, adica daca ne intindeam peste balcon destul de mult reuseam sa vedem si marea :) (exagerez putin!). Prietenii nostri care aveau apartament platisera supliment sea view, dar au avut vedere pe partea cu campul, asa ca recomand sa nu platiti suplimentar acest serviciu la agentii ci sa rezolvati eventual acolo aspectul asta.

Noi nu am fost condusi sa vedem sau sa alegem camere, insa din celelalte doua cupluri de care am fost insotiti, unul a fost condus spre a-si alege camera. Asta la insistenta de a primi sea view! Deci, este un aspect rezolvabil!

Camerele sunt imense, aerisite, paturile imense si confortabile! Toate camerele standard au cate doua paturi, unul matrimonial si unul pentru o persoana, astfel ca cei care vin insotiti de copii nu mai au grija spatiului de dormit. Copiii pana la sapte ani neimpliniti se pot caza gratis din cate am observat, la doi adulti platitori. Baia este compartimentata in trei parti - toaleta despartita cu o usa din sticla de restul, incaperea cu chiuveta si a treia, cada, care are usi culisante. Din nou, confortabil si bine gandit!

Mancarea a fost peste asteptari. Pozele nu pot din pacate exprima cu exactitate multitudinea de preparate sau decorurile. Cred ca am incercat in cele sapte zile cat am stat mai mult de 150 de preparate (imi puneam cate putin din tot ce imi facea cu ochiul). Sunt genul de persoana careia ii place sa incerce tot ce e nou si va spun cu toata sinceritatea ca din tot ce am incercat doar vreo trei mancaruri nu au fost pe placul meu. Gasesti de la carne de curcan pana la peste, cam toata gama de carne. Delicatesele nu lipsesc - tartine cu somon, tot felul de creme din peste sau legume, asezate frumos pe farfuriute mai mici decat palma, faguri de miere (doua tipuri), etc. Peste 10 tipuri de peste: biban, somon, pastrav, peste calugar, butter fish (recomand si poate fi gasit foarte greu in restaurantele de la noi!), macrou, etc. Peste 20 de mancaruri gatite, la fiecare masa. Cate patru feluri de paste la fiecare masa. Portiune cu gratare si prajeli. Separat, colt cu placinte si pizza. Deserturi - zeci, la fiecare masa! Tot feluri de prajiturele, torturi, creme si budinci, sorbeturi, cel putin cinci feluri de baclavale, cataif, fructe. Tot de visezi sau ti-ai putea imagina a fost pe mesele care ocupau cam sase apartamente imense de la noi!

Divertismentul este de asemenea unul din punctele forte ale hotelului. Inca de dimineata programul includea aqua gym (la care am incercat sa fiu mai mereu prezenta), apoi polo in apa, intreceri in apa, volei, fotbal pe nisip. Serile includeau spectacole interesante, la care nu am lipsit: a fost seara de stand up comedy, seara cu spectacol de magie, seara inchinata lui Michael Jackson, cand echipa de entertaineri a dansat pe cateva cantece ale artistului, seara cu karaoke, ce sa zic, chef sa ai sa te distrezi!! Echipa era aceeasi de dimineata pana seara, oameni tineri la care se vedea de la o posta ca fac ceea ce le place, bine dispusi si mereu zambitori, gata sa te ajute!

Intr-una din zile am facut o excursie la Demre, Myra si Kekova organizata de o agentie de turism turca ce era dedicata romanilor. Dar despre asta voi povesti in alta zi. Cert este ca a fost o alegere mai mult decat inspirata care ne-a adus multe satisfactii!!

Personalul atent, zambitor, amabil, gata sa intervina, sa te ajute, sa iti procure cam orice ai avea nevoie!

Intr-una din seri am fost la restaurantul mexican, unde am mancat foarte bine si am fost serviti ireprosabil! Mancare buna, condimentata bine, evident, frumos asezata pe farfurii! Mare atentie insa la aerul conditionat care ne-a batut direct in cap, astfel ca patru din cei opt oameni cati am fost au racit rau!!

Singurul punct minus pe care l-as putea comenta despre Royal Holiday Palace este ca ar trebui acordata mai multa atentie curateniei, cel putin in camere. Sapun si gel de dus nu am primit decat intr-o singura zi, fara a solicita  noi acest lucru, in rest, absolut in fiecare zi am cerut noi! Prosoape de asemenea, nu am primit decat in doua zile, in restul zilelor ramase, noi am solicitat, folosind uneori si doua zile, cele doua prosopele mici care ni se dadeau. Curatenie in camera nu s-a facut in nicio zi, paharele din bar nu au fost spalate niciodata. Lenjeria nu s-a schimbat decat o data. Chiar daca cearsaful fetitei a fost murdarit cu o bombonica roz care efectiv sarea in ochi, acesta nu a fost schimbat cat am mai stat noi. Cu aspiratorul nu a fost dat niciodata, nisipul strans pe mocheta deranjandu-ma foarte tare! Asa ca, vrand-nevrand am stat in camera mai tot timpul cu papuci! Asta in situatia in care am lasat pe pat, in prima zi, o bancnota de 10 lire turcesti (echivalentul a 5 euro)! Nici macar in acea prima zi nu a fost lasat sampon sau gel de dus si nici prosoape. Asa ca in zilele urmatoare nu am mai lasat nimic!!!

Intr-un hotel atat de pus la punct, acest aspect strica mult!! Sper ca in cel mai scurt timp sa ia masuri si se rezolve aceasta problema, spre binele lor.

Am facut in ultima zi si un tratament de hidratare a pielii pentru care am platit 90 de euro. Si desi in pachet era inclus si masaj, pe langa hidratare in cada cu hidromasaj, gomaj si impachetarea cu ciocolata, acesta a lipsit cu desavarsire! Asa ca am plecat cu un gust usor amar, incercand sa ma bucur de tratamentul in sine, chiar daca simteam ca am fost pacalita in stil... turcesc!!! Mai ales ca specificasem clar initial ca doresc doar masaj! Ma rog, inca un punct in minus.

Insa per total, sunt foarte multumita de sejurul in sine. Am dorit ca toate celelalte aspecte care nu au fost pe placul meu sa nu aiba intaietate, deci pur si simplu nu le-am pus la suflet si m-am bucurat de partile bune, care, slava Domnului, sunt o multime!!!!

Poze SPER din suflet sa ajung sa postez. Pe drumul de intoarcere am avut un incident nefericit, care sper insa sa se rezolve: am uitat intr-un Mc, aparatul meu foto, pe care il iubesc aproape ca pe un membru al familiei. Cu tot cu pozele din concediu si de la serbarea fiica-mii. Am luat legatura cu cei din acel Mc dintr-un altul, aflat la peste 400 de km, si mi s-a promis, de catre unul din angajatii de acolo, ca va face tot posibilul sa mi-l trimita in tara. Pana acum nu am primit nicio veste de la el, dar am speranta ca va ajunge inapoi acasa :) ! Si promit sa atasez si poze interesante, daca acest lucru se va intampla.

Asa ca, dragilor, daca nu stiti ce hotel sa alegeti din Antalya-Lara si aveti un buget pregatit, va recomand cu caldura acest hotel! Aspectele negative sunt prea putine (poate chiar cu un usor aer carcotas) si pot fi trecute cu vederea!!

Dominium - din Polonia, în România. Recomand!

                                  
 Dominium este un restaurant/pizzerie al carui concept originar din Polonia a rins bine si la noi. Asezat strategic, restaurantul este deschis la mai putin de o suta de metri de statia de metrou de la Obor, pe Sos. Stefan cel Mare la nr. 240.

Fiindca ocupa un spatiu generos, mesele nu sunt inghesuite iar clientii pot sa se bucure de confort si intimitate. Exista insa si masute inguste, cele pentru doua persoane - aflate in partea din spate a pizzeriei, care ne-au purtat cu gandul spre localurile din Paris, unde de-abia aveai loc sa pui doua farfurii pe masa. Asta pentru cei care vad partea pozitiva a lucrurilor. Cei care doresc un spatiu generos pot alege dintre mesele centrale.

Mancarea este cu specific italian, desi au in meniu si gulas sau ciabatte. Au cateva zeci de feluri de pizza, cinci marimi in care poate fi comandata si trei feluri de blat (ultrasubtire, traditional si gros), paste, supe, sandwich-uri, salate si panzella (salata servita pe un blat de pizza).

Cum fac si livrare la domiciliu de pizza (DOAR de pizza) pot sa spun ca sunt specilizati pe acest fel culinar. Insa si celelalte feluri de mancare sunt foarte gustoase, pennele Alfredo avand, de exemplu, o savoare deosebita (sunt un fel de carbonara cu sunca afumata).

Desi preturile la mancare nu sunt tocmai mici (o pizza medie 25 lei, o portie de paste 21 lei), bauturile au preturi moderate – 6 lei doza de 0.33 l Pepsi; 6,9 lei sticla de 0,500 l de Stella Artois. Desi restaurantul este mereu plin, gasesti intotdeauan macar o masa libera la care sa poti sa te asezi. In plus, au pus in aplicare o idee draguta observata in Polonia, pe care din pacate rar am vazut-o pusa in aplicare in localurile bucurestene – le ofera copiilor care vin cu parintii cate un balon cu logo-ul pizzeriei.

Servirea este de apreciat, ospatarii sunt saritori, iar mancarea vine repede in general. In timpul verii se poate manca si la teresa amenajata in fata restaurantului, insa imprejmuita in asa fel incat sa pastreze intimitatea clientilor. Rezervari se pot face la telefon 021.211.01.10.

Da Giulio, italienesc de-adevăratelea!

                                   

Intre Mall Vitan si Depoul Dudesti se afla un local care la prima impresie pare a fi un restaurant de cartier. Desi din exterior pare a fi destul de mic, inauntru se lasa descoperit un spatiu generos, cu doua zone bine delimitate (chiar separate, am putea spune, asa cum ar trebui sa fie in fiecare local) pentru fumatori si nefumatori si chiar un separeu, la etaj, unde cei ce cauta mai multa intimitate pot sa se retraga.

Un aspect care ne-a placut si pe care foarte rar l-am intalnit in localurile de la noi a fost ca patronul – Giulio, vine pe la mese si isi intreaba clientii daca este totul in regula, daca le place mancare sau daca mai au nevoie de ceva.

Personalul este atent, mancarea se prepara repede si este chiar foarte gustoasa. Ne-am bucurat ca a ajuns si repede pe masa noastra, ca intotdeauna.

Desi nu a fost prima data cand am mancat aici, am incercat pentru prima data burrata, un sortiment de branza proaspata cu invelis de mozzarella care atunci cand este taiat lasa sa iasa la iveala o crema de branza extrem de fina, un amestec de mozzarella, unt si smantana, absolut delicios, care ti se topeste efectiv in gura. Desi scumpa, o recomandam cu placere.

Pastele sunt si ele foarte gustoase, portiile sunt generoase, cu topinguri din abundenta, incat te saturi cu siguranta. Aici se prepara in stil italian si carne de pui, porc, vita sau peste. Recomandam platoul de fructe de mare la gratar preparat la Da Giulio (cu caracatita, creveti, calamari pe pat de rucola). De cate ori am comandat au fost foarte proaspete si gustoase.

Daca insa cautati pizza, Da Giulio nu este restaurantul potrivit, fiindca, desi bucataria este exclusiv italiana, aici nu se prepara pizza. Insa toate celelalte feluri de mancare sunt excelente.

Desi preturile sunt destul de piperate, calitatea mancarii ne face sa trecem cu vederea acest aspect. Burrata costa 35 lei bucata (cu diametrul de aproximativ 15 cm), pastele pot fi gasite la preturi incepand de la 21 lei, aperitivul format din specialitati italiene (prosciuto crudo, bucati de parmezan, salam italian, masline) costa 23 lei, bauturile racoritoare sunt 6 lei doza de 330 ml., berea are preturi incepand de la 7 lei, un fresh de portocale costa 16 lei.

Pentru cine are drum pe langa Mall Vitan, recomandam cu caldura restaurantul Da Giulio.

Horoscop - aşteptări mari... înşelate...

Am fost la restaurantul Horoscop in luna decembrie a anului 2010. Asa ca aceasta cronica este din acea perioada!

Fiind in zona Unirii, am revizitat restaurantul Horoscop. Nefiind prima data cand ne aflam in acest loc am luat loc la o masa aflata la etaj, in zona de nefumatori. Din pacate, se afla in apropiere de zona fumatorilor, fumul de tigara simtindu-se pregnant, pe o distanta de cateva mese. Practic... nu exista o zona de nefumatori. Cine vrea sa manance acolo isi asuma riscul de a servi masa si a fuma pasiv.

Cand am atras atentia personalului ca este foarte mult fum, am fost poftiti politicos la parter, unde “este aerul mai curat”. Buun... ne-am luat hainele, gentile si copilul din dotare si am coborat scarile. Numai ca aici usa era deschisa si inauntru un frig la fel ca cel de afara. Nedorind sa mancam cu gecile pe noi, ne-am intors la etaj, usor dezamagiti de tot deranjul la care ne-am supus, fiind decisi sa vedem daca macar la capitolul mancare s-a schimbat ceva. Pesemne altcineva ar fi plecat, in locul nostru.

Din pacate, nu am constatat atat de multe imbunatiri la capitolul mancare, asa cum as fi dorit (si asteptat). Am comandat o salata greceasca cu focaccia si o pizza marinara. Daca despre salata pot spune ca era extrem de saracacioasa (in afara de salata propriu-zisa care era pe alocuri vesteda, se mai gasea o jumatate de rosie, patru masline, vreo sase-sapte bucati de branza feta, vreo trei bucati de castravete si oregano), la pizza, desi a fost destul de plina de felii de salam, nu am gasit savoarea la care ma asteptam. Ca sa nu fiu rautacioasa, o sa spun numai ca nu era gustoasa.

Desi localul este aranjat destul de dragut, nu putem spune ca se evidentiaza cu ceva anume. Oricum, colectia de instrumente muzicale expusa pe peretele casei scarilor pare ca nu-si gaseste locul acolo. Pur si simplu nu se potriveste cu nimic. Sau poate este expusa din dorinta de a suplini lipsa muzicii care sa creeze o ambianta mai primitoare...

Personalul este atent, primitor, cu zambetele pe buze, incercand parca sa compenseze lipsurile restaurantului. Chelnerii au venit extrem de repede cu meniul si au luat prompt comanda. De asemenea, mancarea a venit repede.

Preturile nu mai sunt asa de mari cum erau in urma cu doi-trei ani (ca deh, doar e criza) pizza fiind intre 13 si 19 lei, salatele aperitiv pornesc de la 15 lei, bauturile racoritoare sunt 6.50 lei iar berea o gasim la 7 lei. In concluzie, pacat de avantajul locului, ma asteptam la mai mult de la acest restaurant, care in urma cu cativa ani era cotat la standarde mai inalte!

DaDa. Aşa DA! :)

Atmosfera de la Dada este deosebita! Asta este trasatura definitorie a acestui restaurant. Din exterior restaurantul seamana cu vitrina unui magazin de imbracaminte in care se oglindesc creatiile de moda DaDa. In interior insa se afla un restaurant sic, cu spatiu generos intre mese, design modern cu banci lungi pline de perne lucioase si scaune transparente. 

In plus, printre toate astea si-au gasit loc, intr-un stil avangardist, numeroase haine si genti, portmoneuri si alte accesorii, toate marca DaDa. Pesemne nu v-ati gandit niciodata ca ati putea gasi un loc unde, in timp ce asteptati ca mancarea sa va fie preparata, va puteti plimba si admira (eventual cumpara) articole de imbracaminte, genti si accesorii create de adevarati designeri vestimentari. 

Despre mancare - ca sa nu uitam ca ne aflam intr-un restaurant - nu pot spune decat ca este excelenta. Cu toate sinceritatea, demult nu am mai mancat o mancare care sa arate atat de bine si care sa fie atat de gustoasa. Antricotul de vita cu mozzarella invelita in dovlecel la gratar a fost magnific, carnea efectiv ti se topeste in gura, iar amestecul mozzarella-dovlecel – foarte inspirat. De asemenea, pastele au fost extrem de gustoase. Chiar daca am comandat si mancat paste carbonara de multe ori, gustul acestora era parca deosebit.

Desertul insa a fost “cireasa de pe tort”. Am comandat mousse de ciocolata alba cu struguri si capsuni – cremos, gustos, racoritor. De asemenea, bezeaua cu crema usoara de mascarpone, capsuni si sos de zmeura a fost mai mult decat excelenta.

Trebuie sa recunosc - atmosfera de la DaDa este speciala, potrivita Omului in care traieste un mic artist (si nu numai, evident!), dedicata gurmanzilor, tuturor celor care adora sa Savureze feluri de mancare mai putin intalnite, in care amestecul de gusturi si arome este cel putin inovativ. Despre chelneri si ospatari am numai cuvinte de lauda. Toti sunt amabili, cu zambetul pe buze, atenti cu fiecare client in parte. Copiii sunt tratati preferential (asa cum este si normal, dar atat de putin intalnit in tara noastra).

Singurul lucru pe care l-am gasit… sa spunem "negativ" (dar care nu ne mira, tinand cont ca totusi este vorba de un restaurant special, usor exclusivist) a fost pretul mancarurilor care este cam piperat. Antricotul de vita cu mozzarella invelita in dovlecel la gratar costa 43 lei, spaghetele carbonara costa 23 lei, pentru o portie de calamari pane crocanti dai 27 lei, doza de Coca-Cola este 6 lei iar berea Moretti, fara alcool, poate fi cumparata cu 8 lei. Desertul cu bezea costa 19 lei, iar crema de ciocolata alba cu struguri si capsuni este 16 lei.

Nu pot avea decat cuvinte de lauda pentru restaurantul DaDa. Pentru ca sincer, le merita. Nu am mai mancat de multa vreme mancare atat de savuroasa – si efectiv toate felurile pe care le-am comandat au fost extrem de gustoase. Merita sa faceti o vizita la acest restaurant, macar pentru a admira articolele de imbracaminte.

                                      

Pizza Hut - păr în mâncare şi crutoane vechi

 

Aş fi putut adăuga în titlu "dezamăgire totală cu topping din fire de păr", pentru că asta am gustat la Pizza Hut din Mall Vitan.

Deşi motto-ul restaurantului este “15 ani în România - 15 ani de gust şi savoare, 15 ani de momente speciale” cred ca a fost ales în cel mai ironic mod. Fiindcă am înţeles că “momente speciale” trebuie de fapt înţeles în sensul negativ al expresiei. Şi într-adevăr, de asta am avut parte.

Să încep cu începutul. Am intrat în restaurantul care te pune să aştepţi cuminte la intrare până vine ospătarul să te ia. Am avut noroc şi acesta a venit în mai puţin de patru minute, a fost foarte amabil, prompt şi cu zâmbetul pe buze. Obiectiv vorbind a fost cam singurul aspect pozitiv de la acest restaurant, din păcate.

Am ales o salată Cesar, impresionată fiind de bucăţile imense de pui la grătar din fotografia ataşată în meniu. Am avut o dezamăgire cruntă când bucăţile acelea imense de pui la grătar s-au dovedit a fi nişte bucăţele amărâte de piept de pui FIERT – aţos şi fără gust. Dar şi mai rău (dacă se putea!) crutoanele mici, de tip franţuzesc din fotografie erau de fapt nişte pesmeţi mari cu laturile de vreo doi cm, cu izul caracteristic al pâinii vechi, imposibil de gustat darămite de mestecat. Faptul că aceste "crutoane" erau atât de mari făcea să fie nu doar greu de mestecat, ci chiar de rănit părţile moi ale gurii.

Totul a culminat cu găsirea (după ce am gustat câteva furculiţe de salată verde şi am încercat îndepărtarea pieptului de pui fiert şi a pesmeţilor vechi) a unui fir de păr ce-şi salta voios căpşorul din farfuria mea. Până aici!

Buuun, înţelegătoare fiind din fire, l-am rugat să-mi aducă meniul pentru a-mi alege o alta salată. Proastă mişcare! Fiindcă bucătarul a decretat: obligatoriu alta salată Cesar, de data asta fără păr - nu se pot face concesii pentru clienţi, chiar dacă vina îi aparţine în exclusivitate celui ce a preparat salata. Desigur că nu am acceptat a doua salată cu pesmeţi nemancabili şi piept de pui fiert aşa că m-am mulţumit cu paharul de Pepsi.

Evident că nu am scăpat de vechea poveste pusă de nenumărate ori la restaurantele care dau kicks: poza este cu titlu de prezentare! Frate, eu nu vreau o salată identică cu cea din poză, dar dacă îmi pui poză cu piept la grătar şi mi-l aduci fiert, nu prea e tot aia, nu? Dacă pui poză cu aripioare cu cartofi prăjiţi şi îmi aduci aripioare cu piure iar nu e tot aia. Ce o fi aşa greu de priceput??

Domnul soţ a comandat şi o pizza margherita cu două topinguri (salam peperoni şi bacon). În meniu, pizza normală este pentru o persoană, lucru specificat în mod special, pizza medie este recomandată pentru două persoane iar cea mare pentru trei. Numai că minuscula pizza care ne-a fost adusă era menită să sature, poate, un copil, nicidecum un adult, cu cei aproximativ 19-20 cm diametru pe care îi avea. Decepţie şi aici. Degeaba gustul bun - fiindcă nu pot spune că a fost rea – dar mai rău ne-am făcut foame…

Păcat că un restaurant care s-a chinuit să-şi clădească un renume în cei 15 ani de funcţionare o dă în asemenea hal în bară.

Ca preţuri, pot aminti că pastele arabiata costă 16,90 lei, pizza margherita normală costă 7.5 lei la care se adaugă câte 2.3 lei pentru orice topping dorit în plus, un profiterol costă 8,90 lei, o cafea poate fi comandată la 5,50 lei, doza de 330 ml. de Pepsi este 5,50 lei iar o bere Ursus fără alcool costă 5 lei.

Noroc cu ospatarul foarte amabil care şi-a cerut scuze pentru toate inconvenientele create şi care a încercat să ne facă pe plac, cu ceea ce ţinea de îndatoririle sale, fiindcă de gustul sau aspectul mâncării nu poate fi făcut responsabil.

Ca să văd partea plină a paharului – voi şti pe viitor la ce restaurant să NU mai mănânc.

Anemona poate fi ajutată!

Mai multe date găsiţi AICI!

Buna!Ma numesc Simona Mateiescu si sunt din Lugoj,jud Timis.Va scriu cu gandul de a va povesti povestea unei minunate fetite de 1 an si 9luni,ANEMONA FLOREA,care la numai 5 luni a fost diagnosticata cu retinopatia,desprindere de retina,in gradul 5.Sansele sale la o operatie au fost minime atat in spitalele din tara noastra cat si in Budapeste,sperantele s-au spulberat,dar totodata reaparute cu ajutorul unui alt caz asemanator,dar pt aceasta sansa de a fi operata in SUA,are nevoie de 30.000 de USD de care parintii nu dispun.Cu ajutorul nostru,al tuturor si mai ales celor care suntem parinti,eu tin sa cred si sa sper ca un ajutor din partea tuturor cat de mic si nesemnificativ poate sa ii redea sansa acestei fetita de a vedea lumina soarelui si rog si sper ca oamenii cu suflet mare va dori sa o ajute impreuna cu mine si parintii ei ca sa fie un copil normal,pe care fiiecare parinte si-l doreste.Anemona locuieste in com Ghizela,din jud Timis alaturi de parintii ei.Pt cei interesati mai mult de acest caz,ofer un nr de tel al mamei acesteia,care poate fi contactata si poate oferii mai multe informatii 0730359528,CRISTINA FLOREA,iar pt cei ce vor sa ajute pot ajuta in urmatoarele conturi

USD RO23RNCB0252109051950004

RON  RO77RNCB0252109051950002

EURO RO50RNCB0252109051950003

Conturile sunt deschise la BCR LUGOJ, pe numele FLOREA GHEORGHE.

VA MULTUMESC!