Delia are nevoie de noi!!!

Delia a fost diagnosticata acum 2 luni cu leucemie. La 9 ani si 3 luni...

Delia nu este insa un copil pe care soarta l-a lovit si despre care am dat din intamplare pe net. 
Delia este una dintre fetitele unora dintre cei mai buni prieteni ai nostri. Delia este prietena cea mai buna a fiicei mele. Delia este copilul care, pe langa alti cativa (foarte putini de fapt), ne calca pragul casei, fara invitatii dinainte si alte pomposenii, oricand simteau nevoia "fetele" sa se vada sau sa doarma una la alta. Delia era de-a casei...
Spune "era" fiindca de mai bine de o luna este plecata in Germania. La tratament...
La inceput, cand am aflat, am fost amortita... cum e cainele ala lovit de masina si care continua sa alerge desi are picioarele rupte... Daca pe noi a cazut cerul asa, nu sfarsesc sa ma intreb ce simt parintii ei... 
Dupa ce a fost tratata cu CITOSTATICE gresite in Romania (cu diagnostic pus gresit - forma leucemiei), parintii au facut un efort urias si au internat-o in Germania, unde beneficiaza acum de tratamentul corect si serviciile medicale speciale, de care ar trebui sa beneficieze orice pacient cu cancer. Dar este nevoie de sume fabuloase, in continuare. 
Doar primele 6 luni au foat estimate de spital la suma de 150.000 euro. Iar perioada pe care o va petrece Delia pentru tratament e de aproximativ 2 ani... (pana cand se va putea spune ca este SANATOASA)
Am organizat un EVENIMENT caritabil, voi atasa linkul, in cadrul caruia s-au scos la licitatie diverse obiecte si articole. 
Cu cat suma oferita de voi va fi mai mare cu atat o va ajuta pe Delia, si pe parintii ei...
Sunteti bineveniti, ba chiar va rog, in masura in care doriti, sa participati la eveniment, pentru a achizitiona produse (banii ii veti achita direct in contul Deliei) sau pentru a oferi, ca si donatie, orice suma.
Va rog de asemenea sa distribuiti evenimentul. E nevoie ca oamenii sa stie.
Va MULTUMESC! !

https://m.facebook.com/events/604821426323272/

Pensiunea restaurant NOBLESSE Busteni

Deschis anul trecut (2014) in decembrie, ne-am bucurat sa fim printre primii oaspeti ai restaurantului Noblesse si am devenit in scurt timp clienti fideli.
Fiindca Noblesse a devenit locul in care evadam uneori vineri seara, in Busteni, in cautarea singurului loc in care am mancat INTOTDEAUNA excelent, fara exceptii! Si realizez ca ceea ce ofera oamenii astia speciali de la Noblesse este foarte greu de facut si pastrat... Pornind de la tacamurile de pe masa si pana la tapetul de pe holul pensiunii, totul este facut fara "chitroseala" aia care este omniprezenta parca, in 99% dintre locatii, fie ca este vorba despre restaurant, sau cazare.
Mi-au placut de la inceput olivierele lor, care se vede de la o posta ca sunt de calitate, care sclipesc de curatenie, de pe ele lipsind vesnicele urme de ulei scurs sau otet intarit, pe care rar NU le gasesti pe olivierele din restaurante "cu staif". Fetele de masa sunt mereu curate, negasind pe ele resturi de la mesele anterioare luate de cei dinaintea ta.
La Noblesse am avut mereu senzatia ca nu se cauta sa se faca economia aia care uneori produce scarba omului venit sa-si astampere foamea, care nu cauta doar niste materie prima cu care sa-si astampere foamea.
Daca vorbim despre servicii, sunt categoric de top:
* Calin este cel care ne ajuta mereu la masa, el fiind pe tura de seara, un adevarat profesionist care isi face simtita prezenta la minim (chiar daca noi il solicitam la maxim :)) ), ajutandu-ne insa sa ne decidem inteligent cand am vrea sa incercam si altceva, sau cand copiii nostri au cerinte culinare stranii...
* Livia este perla ascunsa de la Noblesse, o minune de om, calda si vesnic zambitoare (genul de persoana care iti da senzatia ca este mereu fericita), care ne binedispune cu firea ei deschisa. Este genul de om care-si da si camasa de pe el, doar ca cei care-i calca pragul sa se simta bine (de exemplu, aveam pofta intr-o zi de ghebe murate, si nu stiu de unde, prin ce minune extraordinara, in fata mea a aparut un castron cu o salata de ghebe de vis! Sau, dupa o masa pe cinste, alaturi de prieteni foarte dragi noua, la sarbatorirea unor ani impliniti, am primit din partea casei un platou imens cu creveti la gratar si un alt platou cu prajituri. Este usor de inteles ca a fost primul local in care ni s-a oferit asa ceva din partea casei!).
La ei mancarea este facuta pe loc, in afara de ciorbele care se fac in fiecare dimineata. Meniul este variat si cu mancaruri speciale - nu vei gasi la ei pui Shanghai sau cartofi prajiti congelati.
Recomand cu placere COASTELE DE PORC CU CHIPSURI DE CARTOFI SI SOS BARBEQUE - sunt o nebunie!!
Sau CIULAMAUA DE PUI CU MAMALIGUTA, care este cea mai buna ciulama de pe Valea Prahovei (si nu numai, fiindca nici in Bucuresti nu am descoperit o ciulama asa de buna), un amestec onctuos de smantana si tente de boia (cred), bucati de pui si ardei, peste care se presara patrunjel proaspat.
CIORBA DE FASOLE IN BOL DE PAINE face parte iarasi dintre preferatele mele, placandu-mi in special la sfarsit, cand ma delectez cu painea in care ciorba s-a strecurat parca, hoteste, astfel incat painea este imbibata de arome minunate de tarhon si zeama calda.
Copiii nostri sunt innebuniti dupa pastele lor CARBONARA, la care cer intotdeauna separat, cate un toping de parmezan.
De asemenea, PAPANASII sunt minunat de pufosi si savurosi, smantana de pe ei groasa ca de la bunica, iar dulceata facuta in casa, o minune!!
Pot sa spun cu mana pe inima ca absolut tot ce am mancat la ei a fost excelent! Si fasolea cu ciolan, si tigaia picanta, si pastrama de oaie cu mamaliguta, tot!!
Desi nu am fost cazati efectiv in camerele pe care le ofera spre cazare pensiunea Noblesse, am cerut sa ne fie aratate, fiindca niste prieteni aveau nevoie de cazare in Busteni.
Odata urcate scarile (deci, din start camerele sunt separate de zona restaurantului, oferind linistea pe care oricine solicita cazare o cauta), intri in holul cu tapet bej in relief, ca de matase, iar de aici, fiecare camera ofera tot confortul pe care si cel mai pretentios turist il are la indemana: camere mai mari sau mai mici, in toate fiind caldura non-stop (ma intreb ce factura de gaz le-o veni iarna, tinand cont ca si cand aveau destule camere libere, era cald peste tot, inclusiv pe holul mare).
Camerele sunt decorate cu gust si cu caldura, in fiecare fiind ori cate un tablou pictat (nu picturi scoase la imprimanta), ori cate un aranjament floral, patul fiind mereu decorat cu prosoape sub forma de lebede, cum imi aduc aminte cu placere ca gaseam in Antalya, pe noptiere tronand lampi din sare de Himalaya. Televizoarele LED nu lipsesc din nicio camera, astfel inca tehnologia se imbina in mod placut cu confortul si curatenia pe care speri sa le gasesti in orice hotel.

Lenjeriile de pat si prosoapele sunt de un alb imaculat, cu siguranta foarte greu de pastrat, dar asa cum ar trebui sa fie in orice hotel de 5 stele. Baile, si cand spun bai ma refer atat la cele din restaurant - si sunt cu atat mai mult de apreciat! - cat si cele din camere, stralucesc de curatenie - nu am vazut pete de rugina, silicon dezlipit si ingalbenit, murdarie de tot felul pe pereti, geamuri sau obiectele sanitare. BRAVO lor!! Revenind la baia din restaurant, desi supusa unui trafic intens, miroase mereu frumos ca si cand doar tu ai trece pe acolo, chiuveta este mereu stearsa iar cosul de gunoi curat ca cel de acasa. Merg in continuare pe premiza ca pentru un restaurant, la capitolul curatenie, cea mai reprezentativa carte de vizita este toaleta.

Daca ar fi sa trag o concluzie, este ca in mod real, Noblesse ocupa in prezent, primul loc la capitolul restaurante preferate. Il recomand din tot sufletul si in mod obiectiv cred ca sunt genul de oameni care fac aproape totul posibil ca orice client sa plece multumit pe usa lor, pesemne nefiindu-le straina vorba "NOBLESSE OBLIGE". Bravo! Bravo! Sa o tineti tot asa, oameni buni!!

Datele de contact ale celor de la Noblesse sunt: Busteni, Prahova, Bulevardul Liberattii nr. 220. Rezervari se pot face la numarul de telefon: +40.721.872.241 sau pe email la adresa rezervari@vilanoblesse.ro.

Gradina zoologică din Brașov

 
Fiind părinți, deci căutând locuri speciale în care să petrecem timpul în mod plăcut și instructiv, în ultimii 10 ani am vizitat mai multe grădini zoo, la noi în țară: pe cea din București, pe cea de lângă Ploiești (Bucov), Piatra Neamț și Târgu Mureș. Dar grădina zoologică din Brașov este de departe cea mai frumoasă, modernă, curată, cu animale bine hrănite, care arată excelent, cu o arhitectură deosebită. O grădină zoologică europeană!
Chiar de la intrare se observă noul, modernul, investițiile (enorme, sunt sigură!) făcute. Am vizitat cu mândrie și drag cea mai bine pusă la punct cred, grădină zoologică din țară, la momentul acesta.
Are spații largi pentru animale, în cuști s-a încercat crearea habitatului natural al fiecărui exemplar, totul sclipește de curățenie (nu am văzut maldăre de fecale de animale cum văzusem acum 4 ani la Bucov), animalele au hrană din abundență, fiindcă arată excelent iar blana efectiv le lucește, sunt sănătoase și bine îngrijite.
Spațiile verzi sunt gândite astfel încât, pe lângă partea științifică pe care o găsești în orice grădină zoo, să te bucuri și de plimbare,  recreere în natură, joacă (pentru copii) fiindcă există chiar amenajat un părculeț pentru copii, cu leagăn,  topogane, învârtitoare, groapă cu nisip și băncuțe.
Arhitectura parcului zoologic ține cont de mediul natural preponderent rustic - acesta se găsește la baza muntelui, aleile din parc fiind mărginite de pădure, iar suișurile și coborâșurile făcându-se pe podețe și scări de lemn moderne, dând senzația de parte integrantă a naturii sălbatice de dincolo de gardul metalic. Cumva, frumusețea și sălbăticia muntelui se continuă fericit cu partea "civilizată" a grădinii zoologice.
Copiii au descoperit cu plăcere că există câteva peisaje florale care întruchipează diferite animale, iar în mijlocul grădinii există construit un centru de observație de la înălțime,  din care se poate studia comportamentul leilor și tigrilor aflați sub acesta.
Toate tăblițele cu informații despre animalele din fiecare cușcă și toate celelalte panouri informative sunt noi și arată foarte bine. Există coșuri de gunoi la fiecare câțiva zeci de metri,  astfel încât se poate păstra și curățenia mai ușor.
Numărul animalelor este semnificativ,  existând,  la unele specii mai multe exemplare din fiecare: am numărat aproximativ 10 urși bruni (inclusiv un pui drăgălaș tare!), vreo 6 lei, vreo 4 tigri, 4 maimuțe, multe nurci, mulți porci, etc.
Programul de vizitare este de la 9 la 20 pe timp de vară, iar din 1 octombrie până pe 28 februarie programul este de la 9 la 18. Prețul unui bilet este de 10 lei pentru fiecare adult. Pentru copii nu am plătit nimic. Alte informații puteți primi la numărul de telefon 0268.337.787.

Restaurant Club Diesel - gusturi ca din aducerile aminte

Am descoperit restaurantul Diesel inca din iarna, cand unul din prietenii nostri si-a serbat acolo ziua de nastere. Si fiindca am fost foarte multumiti de primire si de mancarea de acolo ne-am decis sa revenim si intr-o formula mai putin pretentioasa, ca sa verificam daca cei de la Diesel sunt la fel de buni tot timpul sau doar cu ocazia unor eventimente speciale.

Pot spune ca au trecut testul cu succes, fiindca mancarea pe case am mancat-o cea de-a doua oara cand le-am trecut pragul a fost la fel de buna ca cea de la evenimentul anterior. 

Ca o particularitate a celor de la Diesel este faptul ca aperitivele cu specific romanesc sunt facute la ei in restaurant, nu scoase frumusel din borcane conservate prin fabrici.

 

   

 

Astfel, am putut manca salata de vinete, salata de boeuf, salata de icre de stiuca, salata de opintici (ghebe), fasole facaluita si zacusca, toate facute in bucataria Diesel.

 

Avem numai cuvinte de lauda pentru acest restaurant, unde mancarea este excelenta si portiile mari. Salata de vinete si zacusca erau facute cu legumele coapte pe gratar, simtindu-se placut aroma de afumat. Si salata de boeuf a fost excelenta, cu maioneza adevarata, asa cum rar avem ocazia sa mancam prin restaurante acest tip de salata.

 

   

 

Salata de opintici a fost si ea foarte buna, ghebele find amestecate cu legume marinate in otet, insa eu as fi pus ceva mai multe ciuperci, fiindca proportia de legume-ciuperci era net superioara in favoarea legumelor. Am mai comandat si clatite cu cascaval si smantana, foarte gustoase si acestea, pufoase si cu smantana din abundenta. La fel de gustoasa a fost si limba pane, un amestec excelent intre carnea frageda si invelisul crocant. 

 

  

 

Pentru mezina grupului am comandat o ciorba de gaina cu taietei, primind o portie mare, cu carne si legume din abundenta. Si painea casei merita incercata. Ne-am adus aminte de gustul painii facuta de bunici, la tara, din vremuri demult apuse. 

La club Diesel se mananca foarte bine intr-un spatiu mai mult decat generos. In interiorul salonului principal incap minim 200 de persoane, pretandu-se deci si pentru organizarea unor nunti sau botezuri. In plus, mai au tot felul de alte saloane, mai mici sau mai mari, dupa preferinta si cererea clientilor.  

Mai au de pus la punct insa capitolul servire, fiindca ospatarii nu sunt tocmai un exemplu de amabilitate. 

Preturile sunt absolut acceptabile, daca avem in vedere asezarea de langa lacul Floreasca. Astfel, ciorba de gaina costa 10 lei, o salata de vinete costa tot 10 lei, salata de icre de stiuca a costat 15 lei, salata de opintici poate fi comandata pentru 12 lei, zacusca este la 10 lei portia si tot 10 lei costa si salata de fasole. 

Portiile sunt mari, mananca cel putin 2 persoane din fiecare. Limba pane a costat 25 lei iar jumatate de paine de casa costa 6 lei. Dintre bauturi am retinut ca o apa plata costa 5 lei si un fresh de portocale costa 10 lei.

Saray, restaurant turcesc cu bucate alese

In urma cu ceva timp am vizitat restaurantul Saray, cu specific turcesc, de unde am plecat mai mult decat multumiti, chiar impresionati de servirea si atentia pe care le-am primit din partea personalului de la Saray.

Fiind o zi de sambata, restaurantul avea ocupate aproape toate mesele cu exceptia a doua mese. Am ales-o pe cea de langa perete, care era putin mai restrasa.

Fiindca am vrut ceva care sa fie preparat rapid, am ales kusbasil pide, o corabie dintr-un blat asemanator cu pizza pe care se gaseste pusa din belsug carne tocata cu condimente picante. Nu stiu daca mi s-a parut asa gustoasa din cauza ca imi era foame, dar cert este ca amestecul ingredientelor mi s-a parut cel putin inspirat. 

De asemenea, am vrut sa incerc si ceva mai special, astfel incat am mers pe mana ospataritei si am ales testi kebap, o delicatesa din carne de miel cu legume si mirodenii arabesti, totul fiind copt intr-un vas special din argila, in cuptor. Desi a durat mai mult pana a fost gata (aproximativ 50 de minute, fapt care ne-a fost adus la cunostinta de ospatarita care ne-a ajutat la masa, inca de cand am comandat), am avut o supriza placuta in momentul cand am vazut spectacolul de desfacere a vasului de argila – acesta a fost taiat cu un cutit, fiind practic un vas de unica folosinta. Continutul a avut un gust extraordinar, condimentele au dat carnii o aroma speciala – si banuim noi, un rol important in gustul mancarii l-a avut si vasul de argila in care a fost preparat.

Am comandat si o portie de orez arabesc, pirinc pilavi, care intr-adevar, a mers foarte bine cu restul mancarii, asa cum ne-a recomandat ospatarita.

In plus, din partea casei am primit si o lipie cu susan, lavash, pufoasa si calda, asa ca va puteti usor imagina ce mancaruri am putut degusta.

Fiindca atata mancare “cere” si ceva de baut am comandat ayran, un tip de lapte batut amestecat cu apa si condimentat cu un strop de sare, o bautura rece si foarte buna. Unde mai pui ca este si sanatoasa!

Desertul ales a fost künefe - o combinatie inspirata intre cataif si placinta cu branza dulce.

O surpriza pentru noi a fost sa gasim in centrul Bucurestiului o bautura pe care de obicei o gustam in Dobrogea – braga, care ne-a fost recomandata ca fiind excelenta, pe care insa am fost nevoiti sa o refuzam din lipsa de … spatiu.

Preturile nu sunt tocmai mici dar nici exagerate, tinand cont de faptul ca vorbim de o locatie din centrul istoric al Bucurestiului. Kusbasıl Pide costa 25 lei, testı kebap costa 60 lei, Ayranul costa 6 lei paharul, o portie de pirinc pilavi costa 8 leı, o limonada poate fi comandata pentru 10 lei iar o sticla de apa minerala Dorna costa 6 lei.

Recomand cu placere Saray, un restaurant in care personalul chiar incearca sa multumeasca pe toata lumea. Evident ca pot fi si nemultumiti, pana la urma este imposibil sa multumesti pe toti, insa mie mi s-a dat impresia ca se doreste ca orice client sa plece cel putin multumit.



Muzeul civilizaţiei urbane a Braşovului - de vizitat neapărat!!

Evantaie brodate manual, a căror lucrătură părea făcută cu cel mai fin croşet; rochia unei mirese dintr-un secol demult apus, care şi-a purtat cu mândrie, speranţă şi poate puţină teamă rochia care oficial o făcea să intre în rândul femeilor; un joben purtat de un adevărat gentleman; fotografii dintr-un Braşov care azi nu mai există; documente mai vechi de 200 de ani; unităţi de măsură şi obiecte folosite de negustorii din secolul al XIX-lea şi secolul XX.
Am admirat parcă cu răsuflarea tăiată toate aceste minunăţii strânse de oameni cu iniţiativă, care în septembrie 2009 au deschis pentru publicul de pretutindeni, doritor să cunoască şi o altfel de istorie a Braşovului, un muzeu de civilizaţie urbană. Am spus că aveam răsuflarea întretăiată, dar să nu credeţi că din cauza vreunei oboseli inexplicabile ci fiindcă muzeul este atât de bine organizat şi atât de frumos decorat încât aproape că am avut impresia că fusesem teleportată într-un alt secol.
Dacă paşii ne-au fost purtaţi iniţial într-o cameră care nu avea mai mult de 10 articole expuse, în următoarele numărul exponatelor a crescut din ce în ce mai mult.
În ce-a de-a doua sală cu exponate am putut admira în vitrină un borten superb brodat, foarte vechi [(sper că am reţinut bine denumirea), este vorba de baticuţul acela micuţ ca o căciuliţă, purtat de fete, pe care îl găsim la costumul popular săsesc]. Tot acolo existau şi alte obiecte de înfrumuseţare utilizate în secolele trecute de femeile din zona Braşovului.
A urmat o sală în care erau expuse articole folosite de negustorii din zonă, care vindeau grâne, animale sau făceau troc în schimbul mărfii lor.
O altă sală găzduia documente vechi (unele şi de 250 de ani), acte de la Primărie, contracte de donaţie, lucruri foarte interesante, care ne arată nu doar felul scrierii din trecut ci şi formularea care se utiliza. Am descoperit cu uimire de exemplu, o somaţie de evacuare a cuiva care nu achitase chiria, document a cărui formulare nu era cu mult schimbată faţă de cea care se utilizează în zilele noastre. Foarte interesant!!
Am ajuns şi în sălile care mie mi-au plăcut cel mai mult, care găzduiau costumul unei bone din secolul al XIX-lea, sobru, dar extrem de elegant! Tot acolo am văzut şi rochia de mireasă, cu broderii aurite la mâneci, lucrate manual (de fapt, banuiesc că întreaga rochie era cusută manual - o adevărată operă de artă), cu un brâu lat din metal. Ce am aflat a fost faptul că în trecut culoarea rochiei de mireasă nu era albul, rochiile de cununie erau colorate, folosindu-se materiale de lux - brocart, matase, etc.
În această sală erau expuse şi fotografii cu ţinute din acea epocă. Mi-ar fi plăcut să trăiesc în acea perioadă, măcar pentru articolele de îmbrăcăminte care eixstau.
Într-o altă sală am găsit realizat un magazin care se apropia puţin de timpurile noastre, mai bine zis vechi "doar" de vreo 80 de ani, cu materiale expuse în vitrina care făcea reclamă la "articole moderne, la preţ mic". Citatul ete aproximativ, dar ideea aceasta era.
La mansardă era o expoziţie cu aparate de fotografiat şi cu aparatură muzicală. Am găsit aici tot felul de invenţii, de la flaşnetă, la telefon şi de la primele camere de filmat până la aparate foto din ultimul deceniu al secolului al XX-lea. De asemenea, am constatat că muzeul este foarte bine pregătit din punct de vedere tehnologic, tot la mansardă găsindu-se o masă mare cu touch screen, unde se puteau viziona filmuleţe cu viaţa din Braşovul începutului de secol XX.

Am şi un aspect negativ de menţionat: Însă nu ţine de partea arhitecturală sau tehnică a muzeului, ci de personalul din muzeu. Dacă la Casa Mureşenilor am avut parte de o atenţie deosebită, la Muzeul civilizaţiei urbane am fost puşi la punct în cele mai urâte feluri, doamnele de acolo nu au ştiut să ne răspundă la niciuna din întrebările pe care le-am pus (vă daţi seama că nu le cerusem să-mi spună tabelul lui Mendeleev în ordine inversă!) şi în afară de doamna de la mansardă care a fost foarte drăguţă, cea care se ocupă cu supravegherea aparetelor de fotografiat, toate celelalte doamne s-au comportat ca şi când eram acolo la furat şi nu într-un muzeu pe care îl vizitam ca să ne culturalizăm. Foarte urât! Şi mare păcat!

Dacă ajungeţi în zonă şi doriţi să vizitaţi Muzeul civilizaţiei urbane a Braşovului, eu vă recomand să o faceţi fiindcă aveţi o grămadă de lucruri de văzut.
Tariful de intrare este de 7 lei pentru adulţi, 3 lei pentru pensionari şi 1,5 lei pentru copii. Programul este de marţi până duminică între 10 şi 18, în zilele de luni fiind închis.

Muzeul "Casa Muresenilor" - merita si va recomand din suflet sa il vizitati!

Muzeul "Casa Muresenilor"

 

Am vizitat in week-end-ul trecut doua muzee care mi-au placut atat de mult incat am decis sa va povestesc si voua despre ele. Primul a fost Casa Muresenilor si va spun sincer ca efectiv am ramas impresionata de cat de bine structurat este si cat a fost de interesant!

Poate va veti intreba ce m-a putut "da atat de tare pe spate" la un muzeu. Nu este doar un motiv, ci sunt mai multe.

La prima vedere Casa Muresenilor nu iese cu nimc in evidenta fata de celelalte muzee vizitate: o casa, cateva poze si articole de mobilier. INSA, la o privire mai atenta in momentul cand am inceput sa privesc fotografiile agatate pe perete am intrat efectiv intr-o alta lume, aceea a secolului al XIX-lea.

Expozitia din muzeu cuprinde fotografii ale descendentilor familiei Muresianu, incepand de la Iacob Muresianu, compozitor si scriitor, fiind trecuti in revista toti membrii familiei care s-au facut remarcati prin eforturile artistice pe care le-au sustinut in domeniul muzicii, dansului, literaturii.

Fotografiile de pe pereti ne atrag atentia nu doar asupra personalitatilor (feminine) ale familiei ci si asupra modei secolului al XIX-lea, in poze putandu-se observa rochiile cu crinolina sau turnura, camasile brodate manual sau evantaiele care devenisera adevarate opere de arta. La fel, am putut observa coafurile la moda in acea perioada sau moda hainutelor pentru copii.

Imi pare sincer rau acum ca nu am achitat taxa de fotografiat, insa motivul principal pentru care m-am razgandit de la a o mai achita a fost faptul ca nu era permisa folosirea blitzului, iar camerele mi s-au parut intunecate si deci, nu ar fi iesit nicio poza de calitate. Acum regret, dar Brasov nu e f departe si poate voi reusi pe viitor sa revizitez acest muzeu.

Spre uimirea mea, dupa ce am vizitat partial muzeul, am fost readusi intr-una din camerele principale ale institutiei unde la un televizor de ultima tehnologie se pusese o inregistrare cu dansul Romana, renumit in perioada secolului al XIX-lea, compus de Iacob Muresianu in anul 1850, dans ce are in componenta sa pasi din mai multe dansuri traditionale romanesti, care sunt si astazi interpretate de unele ansambluri folclorice (am avut bucuria sa pot interpreta si eu, pe vremea cand faceam parte din colectivul Chindiei dansul Hategana si Brasoveanca): Hategana, Brasoveanca, Invartita, Pe picior sau Ardeleana. Dansul pe care l-am urmarit la televizorul din muzeu fusese interpretat in 2007 de dansatori de la Opera din Brasov. Mi s-a parut extrem de interesanta ideea reinvierii acestui dans. Am aflat apoi ca Romana a mai fost interpretata si pe alte scene romanesti si internationale, ca un omagiu adus parintelui sau, Iacob Muresianu.

Am vizitat apoi si partea din spate a casei, unde ne-am "clatit" ochii cu alte lucruri interesante. Astfel, am descoperit o camera dedicata instrumentelor muzicale, o camera inchinata aparaturii muzicale din cele mai vechi timpuri si pana in prezent, incepand cu cutiile muzicale pe baza de zimti si terminand cu casetofoanele de la inceputul anilor 1980. Cea din urma camera mi s-a parut insa de departe cea mai interesanta, pe peretii ei fiind impartite, in functie de vechimea lor, tot felul de instrumente de stocat muzica, incepand cu discurile din metal cu perforatii, care se foloseau la cutiile muzicale si terminand cu CD-urile cele mai actuale. Foarte, foarte interesant!!!

Am avut surpriza apoi sa descoperim, iesind din aceasta parte a cladirii si urmarind ghidul care ne-a dat tot felul de informatii interesante, o alta parte din muzeu, care este dedicata expozitiilor lunare, pe care cei de la muzeu la modifica mereu, pentru a prezenta lucruri noi si interesante.

Mai degraba ca pentru o joaca de adulti, am intrat in ultima camera a acestei parti din muzeu, unde se gaseau cate o costumatie de pe vremuri, pentru doamne si pentru domni si locuri bine delimitate unde puteai sa stai si sa te fotografiezi, astfel incat sa dai impresia ca erai imbracat ca in secolul al XIX-lea. Evident ca nu am putut sa ratez ocazia de a ma imbraca in rochita cu crinolina. Sotul meu si-a luat si el jobenul pe cap si am trecut la poze: "Hai mai in stanga! , Putin mai la dreapta! , Capul inspre oglinda! , Ridica-te pe varfuri! , Stai asa, Nu te mai misca... " :)). Ma simteam mai ceva ca dupa o ora de aerobic, si inca nici nu facusem poza :)) Multumim pe aceasta cale si @Daneinecula, fara ea nu am fi avut poze asa dragute! Vizitarea muzeului alaturi de ea a fost o placere!!

Cand am plecat din muzeu aveam un sentiment tare ciudat de parere de rau ca trebuia sa parasim aceasta casa. M-am simtit tare bine acolo si nici n-am simtit cand au trecut cele doua ore pe care le-am petrecut in muzeu!

Dragii mei, daca cumva mai ajungeti in Brasov si aveti timp si chef de vizitat muzee, va recomand cu placere Casa Muresenilor. In mod sigur nu va veti plictisi!!

Informatii utile: taxa de vizitare pentru adulti – 4,5 lei, pentru elevi si studenti – 1,5 lei iar pentru pensionari – 3 lei. Muzeul este deschis de marti pana vineri intre orele 09 si 17 iar luni si sambata intre 10-17, duminica fiind inchis.

Sărbători fericite!

Omul pescăruş - Drumul spre frumos

Am fost în seara asta la spectacolul Omul Pescăruş - Drumul spre frumos.

Am plecat impresionată că am putut vedea un asemenea spectacol şi la noi.

Am vizionat un amalgam artistic bine ales de teatru, muzică, lumini şi nu în ultimul rând acrobaţii (la înălţime). Trupa, compusă din cinci dansatori (dintre care trei femei şi doi bărbaţi) este foarte unită, toţi se înţeleg din priviri şi colaborează perfect. Şi au transferat ca nişte actori profesionişti, ceea ce au vrut să transmită spectatorilor.

Mişcările de acrobaţie au fost complexe şi m-au ţinut, câteva dintre ele, cu sufletul la gură. Folosesc mişcări care parcă sfidează gravitaţia, se contorsionează şi îşi ţin echilibrul în tot felul de poziţii care mai de care mai grele.
Conform prezentărilor care s-au distribuit către presă, "spectacolul este o fabulă a zborului şi a desăvârşirii umane. Experiment 100% de la sol până la 15 metri în aer, show-ul este de o sensibilitate uimitoare transmisă prin dans, text, video-proiecţie, acrobaţie, sunet, virtuozitate, forţă.

Este povestea a cinci tineri care se întâlnesc, se uită la TV şi se fixează pe un documentar cu pescăruşi. Acest fapt îi determină să îşi imagineze că ei înşişi se transformă în păsări. Unul dintre ei îşi doreşte mai mult decât zborul limitat al celorlaţi. Stolul îl reneagă, îl proscrie. Jonathan Livingston nu renunţă la zbor şi reuşeşte să îşi depăşească limitele. Astfel, reuşeşte să întâlnească un alt stol de pescăruşi, mai înţelepţi, care zboară la altitudini mult mai înalte, care îl adoptă şi care au ca scop să trăiască bunătatea şi dragostea."

Inclusiv Blondina a înţeles piesa, mai ales că îi explicasem în mare despre ce este vorba. Urmărind spectacolul, a descoperit etapele pe care i le povestisem şi chiar s-a emoţionat până la lacrimi când pescăruşul Jonathan a fost exilat de stolul lui.

Citind prezentările făcute pe diverse bloguri sau site-uri am constatat că unora li s-a părut că se putea mai mult, că partea tehnică putea fi şi mai bună, că artiştii sunt de fapt simpli sportivi. Mie, ca profan, mi-a plăcut, mi-au plăcut - întregul spectacol şi toţi cei cinci artişti:  Alina Gheorghe, Mădălina Croitoru, Alina Ulmeanu, Doru Mois, Casian Bădescu.

În situaţia în care doriţi să mergeţi la acest spectacol, pe care eu vi-l recomand cu căldură, să rezervaţi locuri cât mai în faţă, începând cu rândul 3 (unde am stat noi) şi până prin rândul 6, maxim 7.

Puteţi rezerva bilete şi pe internet, pe site-ul cinematografului http://www.grandcinemadigiplex.ro/. Preţul unui bilet este de 60 lei.





Cantina Verde - mancare excelenta dar exagerat de scumpa!!

Am descoperit in Bucuresti un restaurant care ofera mancare gustoasa si proaspata intr-o locatie cocheta. Am fost foarte multumiti de intreaga atmosfera in care ne-am petrecut seara, am mancat fructe de mare si am savurat deserturi excelente.

Obiectiv vorbind, mancarea a fost fara cusur! Fiecare fel a fost preparat astfel incat sa fie pus in evidenta tot ce avea mai bun in el. Bucatarul se joaca, daca imi este permis sa spun asa, cu alimentele de baza, rezultatul final fiind preparate delicioase care bucura omul si papilele sale gustative.

Un singur aspect mai putin placut am intalnit la Cantina Verde, care a aparut chiar la final, in momentul cand am solicitat nota de plata. Suma aparuta pe bon era foarte mare, tinand cont nu de preparatele in sine, care sunt, pana la urma niste delicatese, ci raportand cantitatea fiecarui fel de mancare la pretul perceput. Greseala ne apartine, intrucat am mers pe mana unuia din patroni care ne-a recomandat o masa de peste, lasandu-l pe el sa decida cantitatile si felurile. Asa ca la final, am platit cei 857 lei indicati pe bon si ne-am propus sa nu mai comandam niciodata in acest stil, ci sa ne alegem foarte clar ceea ce dorim. Am fost pusi in situatia sa impartim la 5 persoane 4 tentacule de cracatita sau o portie de somon tartar (care avea 100 grame)... 

La Cantina Verde am mancat caracatita cu cartofi. Aceasta a fost, ca de altfel toate celelalte feluri pe care vi le vom dezvalui, excelenta! Suculenta si crocanta atat cat trebuie. Cantitatea insa a lasat de dorit: doua tentacule de caracatita medie si doi cartofi copti, aceasta fiind portia pentru doua persoane! Pretul: 48 lei portia.

Am mai servit si calamari alla griglia, pe platoul din fotografie fiind doua (!!) portii care ar fi trebuit, sa ajunga, cica, la cinci persoane. Calamarii au fost si ei foarte, foarte buni! Platoul pe care il vedeti in fotografie a costat 80 lei.

Si somonul tartar a fost gustos, pacat ca portia de 100 grame a trebuit impartita la cinci persoane! Pretul - 35 lei.

Scoicile in vin au fost si ele savuroase, fiind prezentate frumos, intr-un castron din lut, reamintind cumva de ideea de produse pescaresti autentice. Portia de scoici a costat 50 lei.

Pastele facute in casa au fost si ele delicioase, avand sosuri mai mult decat gustoase, care purtau cu ele aroma condimentelor italiene si a rosiilor coapte la soare. Spaghetti carbonara au costat 35 lei, la fel ca rigatoni al ragu. Spaghetti aglio, olio e peperoncino au costat 22 lei.

Biftecul Cantina Verde este unul din preparatele specifice restaurantului. Asa ca nu aveam cum sa nu-l incercam. Desi portia este mica (in jur de 150 de grame), carnea de vita este foarte proaspata - asa cum este si normal sa fie, tinand cont ca este servita in stare cruda. In plus, preparatul final nu are toate ingredientele care se pun in mod normal la biftecul tartar (lipsesc castravetii murati, oul fiert, gogosarii murati), insa rezultatul este, aproape in mod surprinzator, mai bun, intrucat se pune in valoare mai bine aroma carnii proaspete de vita. Pretul a fost 45 lei.

Si bauturile mi s-au parut exagerat de scumpe, sticla de 250 ml de Coca-Cola costa 7 lei, 4 C de amaro ramazzotti costa 10 lei, un espresso cu lapte costa 12 lei.

Daca aveti chef de o masa cu fructe de mare gatite asa cum trebuie, savuroase si proaspete va recomandam Cantina Verde. La ei se mananca bine, asta e o certitudine.

Gasiti Cantina Verde pe strada Postavarul la nr. 86-90.