Raţă uscată cu foenul. Sau raţă Peking. Ce am gătit (2)

Da. Ştiu că sună amuzant şi poate că am reuşit chiar să vă captez atenţia. Fiindcă urmează să vă arăt şi recomand o reţetă specială, în care procedeul de preparare este extrem de important, fiindcă trebuie respectat întocmai pentru a vă ieşi aşa un deliciu culinar.

Am făcut în urmă cu o săptămână o reţetă pe care o descoperisem de multă vreme pe site-ul meu preferat de reţete . Ioana, deşi nu e profesionistă (din câte am înţeles de pe blogul ei) este extraordinar de talentată în gastronomie. Efectiv, tot ce am făcut inspirat din reţetele ei a ieşit excepţional. şi are talentul de a descrie amănunţit şi cu tot felul de mici secrete care îmbunătăţesc reţetele.

Acum, să trecem la raţa mea... care a fost făcută urmând exact cantităţile de AICI .

Nu pot să vă spun decât că a ieşit o nebunie! Carnea fragedă, suculentă (inclusiv cea de pe piept, care mie nu-mi place nici măcar la pui, fiindcă mi se pare aţoasă), pielea crocantă şi minunat de bună. O delicatesă cu care îmi voi primi pe viitor oaspeţii dragi sufletului meu! Este cu siguranţă un preparat care dă excelent şi la o masă de fiţe dar şi între prieteni, atunci când vrei să sărbătoreşti ceva sau pur si simplu doreşti să împarţi cu ei momente plăcute şi doreşti să le arăţi cât îi apreciezi.

Într-adevăr prepararea în sine a durat enorm, sunt tot felul de paşi care trebuie urmaţi şi respectaţi exact. Începând cu coaserea ("vidarea") cavităţii în care se introduc legumele şi sosul ăla delicios şi continuân cu uscarea cu foenul în cele două etape, glazurarea, toate sunt etape fără de care reţeta nu ar mai ieşi aşa. Numai pregătirea pielii raţei durează în jur de două ore, apoi se lasă îm frigider peste noapte să se usuce şi să intre în piele amestecul cu care a fost glazurată, apoi se pune la cuptor, la temperaturi mici care alternează, pentru minim 3 ore, chiar 4 (în cazul meu, deşi am ţinut-o 3 ore şi jumătate, pielea nu s-a închis la culoare aşa cum este descrisă în reţeta originală).

Îi mulţumesc Ioanei pe această cale că a avut amabilitatea să ne destăinuie secretele preparării acestei reţete!!

Şi acum pozele...

EDIT LATER: După ce în sfârşit am reuşit să ataşez poza cu raţa am observat o chestie super haioasă. Am prezentat-o aşa frumos, am descris în mare procedeul, dar am pozat-o... cu fundul/târtiţa în sus, în loc să pun porţiunea dinspre cap în partea înaltă a vasului :)) am pus funduleaţa :))